Scuze de intarziere, dar am venit aici pentru voi. Acest capitol este dedicat tuturor cititorilor nistrii, so lectura placuta!

Capitolul 3: O merita din plin!

Misa:
Stateam acolo si priveam in gol. Nu eram absenta, ba chiar din contra, eram total constienta de ceea ce se intampla si trebuie sa recunosc ca (,) cu fiecare miscare facuta in jurul meu, inima mi se strangea mai mult, iar sufletul imi era impanzit de uratul si insuportabilul sentiment al fricii. Nu l-am mai simtit de ceva vreme, dar acum chiar nu il puteam controla.

Ma simteam neputincioasa in fata acestor aratari, nu stiam ce sa mai fac, cum sa scap. Imi vine sa imi dau cu pumnii in cap ca nu am ascultat atunci tot ce a spus acea batranica zbarcita, dar chiar ma gandeam ca nu pot fi atat de ghinionista sa mi se intample tocmai mie asa ceva. Si totusi, uite ca s-a intamplat si acum sunt intr-o camera cu patru ciudati -aici incluzandu-l si pe cel care m-a rapit- si o fata care nu mi se parea a fi demon, si care se obisnuise cu tratamentul "regal" de aici. Intr-un fel imi pare foarte rau pentru ea, pare o fata destul de simpatica, care nu a mai zambit de mult, dar imi pare si bine pentru ca nu sunt singura intre atatia terminati.

Desi privirea-mi umbla hai-hui, gandu-mi era acolo, poate de frica sa nu zica ceva, iar eu sa nu aud. Doar nu le era atat de greu sa ma execute, nu? Poate o sa ajung ca acea biata fata, sa le fiu servitoare, sau poate mai rau. Oare demonii simt nevoia de a-si stapanii poftele trupesti? Doamne, sper ca nu. Dar oare cum au ajuns ei in acest hal? Oare visez? Nu, nu este posibil.

Ma mai uit inca o data la fiecare. Brunetul statea intins pe canapea cu aceeasi non-salanta in privire, roscatul nu mai privea in gol, ci mai degraba ma studia din cap pana-n picioare, si pot jura pe ce am mai sfant ca l-am vazut zambind rautacios, iar acea creatura hidoasa pe care nici acum nu o pot descrie prea bine privea cu ochii mari in directia mea. Parca ar fi vrut sa ma manance nu alta.

Ma uit inca o data, si inca o data ca sa pot face inca o diferenta intre ei si creatura cu lant a gat pentru a-mi confirma adevarul. Apoi am vazut! Roscatul, brunetul si blondul care venise dupa mine spre deosebire de acea "chestie" nu aveau coarne. Sau poate aveat, dar ar fi insemnat ca eu am ramas chioara. Daca isi dadeau jos acele pelerine lungi pana in pamant din care pareau sa iasa flacari -ca un fel de amaterasu- care le inconjurau tot carpul, lasand impresia ca s-au uitat prea mult la filmele cu Dracula, ar fi niste tipi normali si foarte draguti. Pana la urma brunetul cu parul lung care ii brazda fata rosteste:

-Usui dragule, cei aici, un nou recrut? Mai, mai, mai, dar ce draguta esti tu si ce fata neastamparata ai fost. Adica eu nu stiu prea multe despre tine, insa trebuie sa fi facut ceva intradevar groaznic incat sa primesti colosala pedeapsa de a ajunge aici. Ce era sa mai zic? Nimic, pentru ca avea dreptate. Zmbetul sau satisfacut cu o usoara temta de nervozitate ma infiora, iar ochii sai abisali imi spuneau ca nu pot avea inceredere in el.
-Erik frate, inca nu speria fata, e tipa de anul trecut pe care nu am putut-o prinde. Puternica pustoaica, dar trebuia sa isi dea seama ca de noi nu scapa. Da, a facut cateva greseli la viata ei, dar asta a fost ultima. Hai ca incepem sa ne inmultim pe aici. Daca oamenii continua tot asa pana la anul poate mai prindem cinci printre noi, ce zici printeso? Imi zice zambind sagalnic, in timp ce prietenul sau, parca Erik, cu doua degete imi ridica barbia pentru a-l putea privi in ochi sai frumosi si intunecati ca smoala. Bine era dragut, dar si cu toate astea nu suportam felul in care au vorbit despre mine. Ca si cum eu nu m-as fi aflat in camera. Aloo, voi nu ati auzit niciodata de bunele maniere? Daca nu imi era atat de frig cred ca m-as fi inrosit pana acum de nervi. Da, am gresit, dar niciodata nu mi-a placut ca sa afirme asta altcineva in locul meu.

Cu nervii intinsi la maxim incep sa imi plimb limba prin gura, iar in secunda numarul doi ii tarntesc brunetului o flegma de toate zilele intre ochii frumos asezati in contrast cu pielea alba. Cu toate ca si prietenul sau blond o merita, dar el a fost norocosul ghinionist care a vrut sa il privesc in ochi. Astfel se facu ca in secunda numarul doi el isi acoperi fata, in timp ce toti ceilalti din camera incepeau sa rada. Pana si creatura aceea monstruasa radea in hohote, iar roscatul ca parea inabordabil pufni si chicoti pe sub mustati.

Profitand putin de netentia lor si tinand cont ca nu eram legata cu nimic, incep sa alerg spre usa gigantica si sa o iau pe urmele fetei cu parul mov, cea plesnita ce avea nevoie de consolare. Consolare zic eu? La ce imi e gandul ca trebuie sa fug cat ma tin picioarele, cu toate ca habar nu aveam pe unde ar trebui sa o iau.

Chiar nu stiu cum am reusit, dar am ajuns in bucatarie. Aia da bucatarie imensa. Era dotata cu cele mai performante electrocasnice, si sclipea de curata ce era. Imi invart privirea prin inceperea ce era de trei ori mai mare decat sala de mese de la scoala apoi zaresc acea tipa care se uita la un ecran uimita. Ma apropii de ea si ii pun mana pe umar, aceasta tresarind si tremurand incontrolabil. O privesc cu o usoara urma de uimire, iar aceasta face ochii cat cepele. In loc sa fie usurata ca nu vine "Scarasochi" -asa il numisem eu pe brunet- la ea ca sa ii dea cu tava in cap, ea mai rau se sperie de mine. Avea o fata de zici ca era speriata de bombe. Ce puteam sa ii zic. Am stat acolo uitandu-ma la ea cam cinsprezece secunde, dar apoi staurandu-ma de linistea de mormant, dau din cap la ea gen "Ce s-a intamplat." In acel moment se fereste si in spatele sau isi face aparotia giganticul ecran. Cred ca era conectat la o camera de luat vederi, pentru ca altfel nu imi explic faptul ca pe ecran era redata chiar sala in care il scuipasem pe brunet. Si acum ca se stersese parea foarte nervos. Aha, deci de aceea bruneta se innegrise la fata, de frica.

Acum realizand cat-a greseala am facut as vrea sa dau timpul inapoi. Cum voi fi tratata aici de acum in colo. Bine, gandindu-ma la fata lui dupa contact in vine sa rad ca nebuna. Trebuie sa recunosc ca a meritat. Dar daca tot o fi sa mor de ce sa nu cunosc mai intai fata asta, care dupa parerea mea este putin cam sarita de pe fix.

Ma prezint frumos si cat se poate de formal apoi ii zambesc dulce intinzandu-i mana pentru a-i spune ca imi pare bine. Putin sfioasa, intinde la randul ei mana si spune:
-Bu...Buna, eu sunt Hinata. Imi pare bine de cunostinta, desi ar fi fost frumos sa fim in alte imprejurari. Stiu cum ai ajuns aici. Datorita ca ai vrut sa mori si nu ai putut. Ei bine am si eu o poveste, dar acum nu pot sa ti-o spun, deoarece presimt ca in urmatoarele minute vom fi intrerupte. Mai bine baga-te aici sub masa si eu voi incerca sa rezolv cumva prostia in care te-ai bagat. Am incercat sa zic ceva, sa ripostez si sa tip cat ma tin plamanii ca pot sa imi port singura de grija, dar nu am putut fiind impinsa sub acea masa, care nu era tocmai masa. Nici nu stiam ce e, dar fiind obligata ma afund sub ea. Uram cand nu puteam sa lupt si cand eram obligata sa fac ceva ce nu imi place, dar na, ce era sa fac? Presimt ca i-am facut mai multe probleme ei decat mie asa ca macar de data aceasta sa fiu fetita ascultatoare.

Nici doua secunde nu trec de cand ma aflam acolo ca se auzi asurzitorul zgomot facut de usa trantita de perete. Ceva puternic se apropia. Avea o forta de nedescris, si fiecare pas pe care il facea accentua fiecare urma de teama pe care o aveam pentru biata Hinata. Din "raposatele" mele ganduri ma trezeste un "Unde e?" rostit cu o forta si o nervozitate aparte, care a rasunat in intreaga incapere. Impietrise, nu mai stia ce sa zica. De cand am vazut-o prima data mi-am dat seama ca este o persoana care nu poate sa minta, spre deosebire de mine care putea tine o minciuna atata timp cat era nevoie. Nu putea scoate nici un sunet, ceea ce ma speriat deoarece putea face infarct. Acest gand ma amuza, dar amuzamentul disparu cand s-a auzit o pleznitura. Nu stiam de cine era data. Dar eram sugura ca Hinata nu putea omori nici o musca dezi singurul ramas era afurisitul ala de Erik. Deci nu imi venea sa cred ca o lovise din nou. Gata! Asta a fost picatura care a umplut paharul. Deci tipului astuia nu ii ajunsese?

Ma ridic de acolo si incep sa tip cat ma tineau plamanii alertandu-i pe cei din prima camera in care fusesem bagata. Acest castel era unul din cele mai ciudate. Semana cu alea care erau povestite spuse de catre Nate in noaptea de Halloween pentru a ma speria. Nu imi venea sa cred ca spun asta, insa chiar ii simt lipsa afurisitului de aluia. Ma rog, asa cum spuneam incep sa urlu la Erik.
-Mai bine te-ai lua de cineva pe masura ta, nu crezi? Aveam o voce autoritara ce nu putea fi invinsa de nimic. Sau cel putin asa credeam eu. Tensiunea era atat de mare incat o puteai taia cu cutitul. Il priveam fix fara a-mi pasa cat ma va costa, sau ce voi pati. In momentul in care a vrut sa napusteasca asupra mea, eu asteptand palma cu obrazul pregatit, o tornada blonda se napusteste in sala, punandu-se in fata mea si incasand acea lovitura care pe mine m-ar fi lasat lesinata.

Eram totalmente surprinsa. Nu mai aveam ce zice. De ce a facut asta? De ce nu m-a lasat sa imi ispasesc "pedeapsa"? Adica Doamne, tipul asta era mortal din toate punctele de vedere, dar cine ar fi crezut ca este si un micut gentleman? Bine, deci aici o clipa nu trece fara a ma lasa surprinsa.
-De ce ai facut asta? Trebuie sa o punem la respect, altfel ni se va urca in cap. Tu nu vezi cat de afurisita este? Ia sa vezi tu cand o sa iti manance zilele. Dupa sa nu vi la mine, ai inteles Usui? deci nu-mi venea sa cred! Iar vorbea despre mine ca si cum nu as fi in peisaj. Ba mai mult, acum se comprota ca si cum as fi un copil mic. Deci nu mai suportam! Tipul asta o merita cu varf si indesat. Stai asa ca te pune pe tine mama la respect, dar cand sa ii aplic o lovitura de toata frumusetea vad o mana mare ce mi se afiseaza inaintea ochilor. Apoi ma las trasa intr-un loc necunoscut mei. O alta mana rece mi cuprinsese incheietura. Ridic capul si o vad pe Hinata cum ma tregea cat mai departe de acel loc.

Dupa mii de holuri si coridoare traversate, in sfarsit ajungem intr-o camera luminata vag de lumina unei lumanari. Puteam sa jur ca acolo era curent si batea vantul, dar nu mai conta. Pe centrul camerei era un pat cu lenjerie de satin, neagra. Pe jos, pe parchetul de aceeasi culoare ca a lenjeriei isi facea veacurile un covor alb. Peretii erau negrii, iar perdelele de la fel. Ce pot spune, era o camera pe gustul meu unde predomina culoarea neagra. Ma asez pe pat la indemnul Hinatei, iar aceasta incepe o poveste uimitoare.

-Draga mea Misa, tu esti aici pentru ca intr-un fel ciudat ai vrut, eu sunt aici de cand m-am nascut. Aici nu poti creste sau imbatrani decat pana la varsta de optisprezece ani. Am ajuns aici dintr-o injuratura, spusa de o mama complet nebuna. In 1993 mama era insarcinata cu mine, deci trebuia sa nasca. Acasa o mai asteptau inca sase fete de varste complet diferite. Tata era in culmea fericirii deoarece niciodata nu a vrut sa aiba baieti, dar cu toate acestea mama intodeauna si-a dorit un baiat care sa ii duca numele mai departe. A fost o nastere usoara, fara complicatii prin care eu am aparut pe pamant. Cand m-a vazut mama nici macar nu a vrut sa ma tina in brate. A inceput sa planga in hohote, iar la mai putin de doua minute de la nastere m-a injurat cum i-a venit la gura. In loc sa ma mangaie cu vorbe dragastoase, ea a aruncat asupra mea blesteme infricosatoare. M-a dat celui rau de atatea ori incat nici nu am putut sa stau o ora langa ea. Fiind inca un prunc nevinovat, care totusi s-a nascut cu pacatul ceresc, nici un diavol nu a avut voie sa ma atinga, insa demonii aveau cale libera spre mine. Gaara m-a recrutat atunci, sti si tu. Roscatul cu fata inexpresiva. Cand un demon te recruteaza devine "ingerul" tau pazitor.
Erik este foarte nervos datorita faptului ca pana acum nu are nici un recrut, doar acea mizerie careia el ii zice catelus. Acela este al lui si ii este ca un animal de companie. Usui a sarit pentru a te apara deoarece este datoria lui. Dar tinand cont ca m-a trimis cu tine departe de acel loc, cred ca este mai mult de atat. Vezi tu, eu in tot acest timp m-am indragostit de Gaara, ceea ce este nepermis. Daca aceasta m-ar salva o data de la moarte, as avea permisiunea legala de a trei cu el. Dar el nu simte nimic pentru mine. Nu stiu de ce ti-am spus si ultima parte, dar Misa, eu vad in tine o adevarata prietena, si o sora de care nu am avut parte.

Am ramas socata, nu mai stiam ce sa spun, sau ce sa cred. Ingeri pazitori? Iubire? Salvare? Toate aceste lucruri ma depaseau pe deplin. Adica stai asa, nu ma lua tare ca ametesc. Eu credeam ca ai mei sunt rai si enervanti cand se certau, dar acum imi dau seama ca ai mei erau ingerasi pe langa mama sa. Cum sa faca asa ceva un parinte. Un copil e un dar de la Dumnezeu, indiferent de s*x. De o data ma pomenesc vorbind asa fara sa fiu constienta, si o intreb ce era cu acel ecran gigantic din bucatarie. Aceasta imi spune ca asa isi da seama cand "stapanii" ei au nevoie de ceva.

-Trebuie sa recunosc Misa, ca am ramas traznita cand am vazut ceea ce i-ai facut lui Erik. Nu stiam ce sa mai fac. Sa ma prapadesc de ras sau sa ma ascund cat mai am timp pentru ca furia lor, de multe ori se varsa si asupra celor nevinovati. Da avea dreptate. Cand am facut acea prostie m-am bagat si eu, dar am bagat-o si pe ea intr-un mare, mare rahat.
-Sti Hinata, imi pare sincer rau ca a trebuit sa mai incasezi inca o palma din cauza mea. Chiar nu am vrut, dar iti promit ca voi indrepta asta, doar te rog, nu ma uri. Esti singura umana de aici, chiar nu vreau sa te pierd, nu acum mai ales cand te-am gasit. Ii spuneam toate aceste lucruri cu lacrimi in ochi. Da, stiu ca suna siropos, insa trebuie sa ma intelegeti si voi sa este prima mea prietena si este posibil sa fie si ultima. Nu stiu cum ar trebui sa ma comport acum cu o prietena, dar ceva imi spune ce voi afla in curand.

Imi spune ca nu face nimic, sa stau linistita si sa ma odihnesc. Ne era amandurora foarte somn asa ca ne-am imbratisat strans si m-am bagat in pat. Mai dulce de atat nu putea fi. Acea camera imi dadea fiori, insa macar nu il mai auzeam pe idiotul de Nate facand scandal si vorbind ca de obicei de unul singur.

Intr-un final adorm, dar pe la 3:00 dimineata ma trezesc ca sagetata in rana ce pornea de la sanul drept pana in spatele umarului. Ma tineam strans de ea incercand sa nu plang. Daca am ajuns aici de ce ma mai doare inca? Ok, nu mai conteaza, insa cum puteam sa ma simt atrasa de acest Usui cand el m-a insemnat pe viata cu aceasta durere insuportabila. Oare ce era de facut? Nemaiputand sa dorm, ma ridic din pat cu gandul de a gasi o baie prin casa asta bantuita. Deschid usa si ceea cu am vazut m-a lasat masca. Usui proptit de perete cu un picior ridicat statea cu capul in jos si ochii inchisi. Nu dormea, cred ca doar imi "veghea" somnul. Ma intreaba ce fac la ora asta treaza, iar eu ii raspund pe cel mai rautacios ton posibil.

-Caut o baie, ca vezi tu din cauza ca m-ai transat anul trecut nu mai pot dormi, si trebuie sa treaca noaptea cumva deci macar sa mai trag cu ochiul la ea sa vad cat de "frumoasa" s-a facut. Asa ca dispari si du-te la culcare.

In momentul urmator am fost luata in brate si dusa cu o viteza incredibila in fata unei usi din sticla prin care se vedea inauntru. Da, era baia. Oamneii astia sunt nebuni? Adica cum se asteapta vreunul sa fac baie avand in vedere ca as putea vazuta de toti psihopatii, mai ales de retardul de Erik. Dau ochii peste cap cu gandul de a rezolva si aceasta "mica" problema maine si intru. Am vrut sa inchid usa in urma mea ca sa il las pe Usui pe afara, dar nu stiu cum se facu ca a intrat pe langa mine fara nici o treaba.

-Te superi? Am nevoie de intimitate, asa ca iesi afara! ii zic incercand sa ignor acea privire superba ce parea sa imi topeasca cubul de gheata din inima.
-Si daca stau afara, si daca stau inauntru, tot aia e. Deci prefer sa stau inauntru ca sa nu ma vada astia pe aici crezand ca am innebunit. P'asta chiar ca nu am inteles-o, dar am dat din cap aprobator inganand un "In fine" scurt.

Imi dau jos tricoul si ma intorc cu spatele la oglinda, tinand capul in asa fel incat sa-mi pot admira rana. Ihh. dezgustator. Parea din ce in ce mai urata, o chestie alba acoperind-o. Cu toate ca stiam ca voi regreta, iau un pumn de apa rece si incerc sa clatesc acea zona. La contactul cu apa, am procovat o usturime infernala incepand sa tip, traumatizandu-i urechile lui Usui care in momentul de fata statea cu spatele.

Singura imagine pe care am mai vazut-o au fost ochii blondului in care se citea o durere incredibila, apoi pauza. La un moment dat am mai simtit ca sunt asezata pe ceva moale si o mana calda imi mangaie chipul, apoi mi s-a taiat firul... v-a urma...

Uitati si capitolul trei dragele mele. Sper sa fie pe masura asteptarilor voastre.
Nextul va fi pus de Crisutzu meu scump, care presimt ca ne va uimi din nou.

Ja ne!^^