In acest moment, cea mai mare problema a unei adolescente obisnuite ca mine, mai precis, cea mai mare problema a mea este faptul ca, impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei ne-am inscris la acelasi liceu. Nu am terminat. Ne-am inscris la acelasi liceu, dar calculatorul a avut o eroare, eu fiind inscrisa la alt liceu, tocmai in alt oras, la 200 de kilometri de locuinta mea. Am incercat sa discut cu parintii, apoi cu profesorii, cu inspectoratul si totusi, nu am rezolvat nimic. In schimb, dupa ce termin clasa a zecea, deci invatamantul obligatoriu, ma pot muta la inapoi.

Da, asta e povestea mea. Sunt Sakura Haruno, am 16 ani si maine voi incepe clasa a XI-a, la liceul din Konoha, orasul meu natal. Ii se mai spune si "Satul acoperit de frunze". De ce satul? Pentru ca acum 150 de ani, Konoha era considerat un sat, avand cativa localnici. Acest sat era inconjurat de o padure de foioase, iar in fiecare an, cand toamna isi facea aparitia, milioane de frunze ruginii erau purtate de vant, acoperind acoperisurile caselor ca o patura subtire. De aici, vine si denumirea.

Destul despre oras, sa trecem la viata mea, doar asta ne preocupa.

Cum spuneam, maine incep clasa a XI-a. Va fi o zi speciala, voi fi in aceeasi clasa cu multi dintre prietenii mei, chiar si cativa "dusmani" am putea spune, insa, nu v-ar fi dor si de ei? Maine, ma vor astepta la statia de autobuz Hinata si Ino, cele mai bune prietene ale mele. Daca nu ar fi ele, nu as putea supravietui inca doi ani de liceu.

Deasemenea, imi este teama. Prima zi de scoala sau de liceu e cea mai groaznica. In curte sunt copii cu parintii lor, sau chiar singuri, care se holbeaza la tine imediat cum intrii pe poarta, studiindu-ti fiecare miscare. Oriunde te-ai afla, la liceu gasesti aceleasi tipuri de persoane: toti sunt interesati numai de felul in care te imbraci si ce anturaj ai. Ceea ce difera sunt numele si moda.

Memoria imi este cam in ceata; probabil din cauza drumului. Imi scot din rucsac un caiet cu coperti mari, cartonate si colorate. Este caietul meu de amintiri, denumit "Memoriile Sakurei". Stiu, titlul nu este foarte inspirat, dar la ce va asteptati de la un copil de 12 ani?

Rasfoiesc paginile usor, privind fiecare fotografie si citind fiecare pasaj. Ma opresc la fotografia cu clasa, cand aveam 13 ani. Langa mine se aflau Hinata si Ino, eu fiind la mijloc. In stanga mea erau fetele: TenTen, probabil cea mai draguta fata din lume, Temari, care este "umarul" pe care te sprijini , Aiko, fiica fostului profesor de matematica si Karen, verisoara lui TenTen. In dreapta si jos erau baietii: Naruto, cel mai nebun om, intr-un sens bun, Shikamaru, geniul clasei, Chouji,"rotofeiul" nostru, Kiba, "omul cu animalele", Neji, verisorul Hinatei, respectiv seful clasei, si Sasuke. M-am oprit la Sasuke deoarece am niste "amintiri speciale" legate de el. Inca din clasele primare eram indragostita de el, sau cel putin de atitudinea lui. Mai tarziu, am aflat ca si Ino il placea, la fel de mult...sau chiar mai mult ca mine. Din cauza lui era sa pierd o prietena extraordinara asa ca am renuntat la el. Insa, privindu-l in poza, cativa fiori ma cuprind. Nu le dau importanta.

Va intrebati de eram asa putini..mai ales, de ce eram asa de putine fete. Pai, pe vremea aceea exista o lege ca fiecare clasa sa nu aiba mai mult de 16 elevi, astfel ca profesorul sa fie mai concentrat asupra noastra si a lectiei si, deasemenea, mai calm cu noi. O informatie in plus: eram ultima clasa din serie, respectiv C, insa prima clasa dupa rezultate.

Privesc spre ceas. Ora 22:32. Ar trebui sa ma culc pentru ca maine va fi o zi mare. Dupa cateva minute, adorm.

A doua zi, aud ceasul. Era ora 6:00. Parca spunea "Trezeste-te! Astazi va fi o zi oribila!". Cu greu, ma ridic din pat si merg la baie sa ma pregatesc. La ora 8:00 va sosi autobuzul in statie ca sa plecam. Doua ore imi ajung. Nici macar nu vroiam sa ma trezesc. Ce somn linistit am avut. Cred ca asta a fost linistea dinaintea furtunii.

Ma uit in oglinda de deasupra chiuvetei. Parul meu roz parca a luat-o razna! Eram ciufulita mai rau ca un catelus intr-o gradinita plina cu fete. Aveam ochii rosii. Ce contrast...stiam ca am ochii verzi. Stranut.

- Aha, bravo Sakura, ai racit! imi spun. Hapciu! Rectific, ai gripa.

Fac un dus, ma spal pe fata si pe dinti si ma duc sa ma imbrac. Zic sa nu ma imbrac prea, prea, asa ca aleg o pereche de blugi, un tricou rosu si o camasa plaid. Cu greu, imi stapanesc parul si il prind intr-o coada impletita, lejera.

- Sakura, hai la masa! striga mama, tocmai jos, din bucatarie.

- Imediat, mai am putin.

Verific ceasul : 6:45. "Mai e timp" imi spun in minte. Acum, misiune imposibila:

- Urghhh, unde mi-a disparut telefonul!

Este ceva tipic mie, nu va faceti griji. Pana la urma l-am gasit...dupa dulap. Nu stiu ce cauta acolo. Il iau si ma duc la masa. Imi mananc cerealele si beau un pahar de suc de portocale.

- Este abia 7:00? spun eu.

Aud cum ouale sfarie in tigaie: desigur, e micul dejun al tatei.

- Sper sa te distrezi in prima zi de liceu, imi spune tata, sarutandu-ma usor pe frunte, usor grabit.

- Nu-ti face griji, il linisteste mama. Daca Hinata si Ino sunt langa ea, nu o sa pateasca nimic.

Imi aud telefonul sunand. Verific si vad un mesaj. Era de la Hinata: "Sakura, imi pare rau, dar eu si Ino nu o sa te putem astepta la statie pentru ca o ajut pe Ino sa-si indrepte parul. O sa intarziem putin asa ca o sa mergem cu masina mamei ei la scoala. Imi cer scuzee. Hinata". "O sa mi-o platiti voi", imi spun. Nu stiu cum a trecut timpul ca s-a facut ora 7:50.

- Eu am plecat.

- Bine, scumpo. Sa ai grija de tine! Vorbim diseara, ma atentioneaza ai mei.

Ma incalt cu niste tenisi si merg in statie. Cand ajunge autobuzul, ma urc si mai sa am un soc. Eram pur si simplu blocata. Toata lumea ma privea, parca vroiau sa ma omoare. Eram teapana. Pana si soferul m-a intrebat daca am ceva sau sunt unul dintre copii aceia epileptici. Nu spun nimic si ma asez in spate, unde era mai gol.

Spre deosebire de starea mea, vremea era destul de placuta. Ma uit pe geam si vad razele soarelui ce usor trec printre frunzele ingalbenite ramase pe crengile copacilor. Cerul era albastru, chiar erau cativa nori pierduti, albi si pufosi.

Ajungand la liceu, cobor din autobuz si simt cum cienva sare pe mine.

- Scuze, scuze, scuze...!

Era Hinata. Cea mai timida fata pe care o cunosc. Vine si Ino in urma ei.

- Hei, Sakura, bun venit la liceu, imi spune aceasta cu un zambet smecher pe fata.

Curtea era plina ochi de copii. Ma asteptam: skateri, jucatori de basket, majorete, "pitipoance", "tocilari", toate stereotipurile de pe planeta. Ne oprim langa un stejar si ne asezam pe iarba si ne punem pe discutat. Il vad pe Naruto. Era imposibil sa nu-l recunosc: blond, cu ochi albastrii, cu un strigat asurzitor si o expresie jucausa pe fata. Ne face cu mana. Vad ca Hinata il priveste atenta si se inroseste... E ceva ce eu nu stiu?

- Hei, uite-i pe baieti! spuse Ino. Uite-i pe Naruto, Kiba si Shikamaru.

- Wow, era sa nu-i recunosc. Si cei de acolo cine sunt?

- Pai, acolo sunt Chouji si Lee, langa ei se afla Sai si Neji, zise Hinata.

- Dar ce s-a schimbat lumea...

Un grup de elevi trece pe langa noi. O fata din grup se impiedica de piciorul meu.

- Hei, draga, vezi pe unde te asezi, ca nu vreau sa-mi rup picioarele din cauza ta!

- Nu trebuie sa tipi, sunt langa tine. Si, scuze.

- Ma rog...

- Cine e intepata asta?

- Ea e Karin, sefa majoretelor. Informatii: redusa mintal, se afla in posesia unui corp de Barbie.

- Nici nu trebuia sa-mi mai spui, Ino. Nu era greu de observat. Si baietii aia? Cine sunt?

- Cum? Nu-l recunosti pe Sasuke? spune HInata usor surprinsa.

- Repet...ce s-a schimbat lumea. Stai o secunda...Vrei sa spui ca tipa aia, Karin, e iubita lui?

- Mhm...

- Si el e jucator de basket?

- Chiar capitan, adauga Hinata. Iar ceilalti baieti sunt Suigetsu si Juugo, colegi de echipa.

Se pare ca timpul schimba oamenii. Nici nu as fi crezut asa ceva. Sasuke, cu o "pitipoanca"? Ceva nu e in regula in acest univers. Oricum, capitanul echipei de basket cu capitana echipei de majorete. Tipic vietii de liceu. Eu si cu fetele mergem langa ceilalti, asteptand ca directoarea Tsunade sa tina discursul de inceput. Aflu ca dirigintele nostru este Hatake Kakashi, profesor de istorie. Mai vorbesc cu colegii, aflu noutati si ii intreb cum a fost in vacanta. Cunosc persoane noi si ma intalnesc cu persoane pe care deja le stiam. Devenea distractiv. Privesc spre Karin: roscata,cu freza de papagal. A observat ca o priveam si se intoarce la mine, oferindu-mi o privire gen "O sa te omoooor". Ridic o spranceana si privesc spre Tsunade, tocmai ce a sosit si incepandu-si discursul:

- Bun venit, dragi elevi, in noul an de liceu!

Mai degraba "Intr-un nou an de tortura!"...

O melodie potrivita ar fi :Bowling For Soup - High School Never Ends sau Placebo - One Of A Kind

Buna draga!
Bun venit la noi! Sper sa`ti placa! Stai linistita, o sa primesti multe comentarii..
Bun, acum, sa trecem la fic. Nu sunt experta in comentarii dar o sa incerc.
Ideea: Imi place, dar astept sa vedem unde ajungi cu ficul.
Descrierea: Cum am mai spus, nu sunt experta, dar ai fi putu descrie un pic mai bine sentimentele personajelor.
Greseli ortografie/tastare: Ai avut cateva, dar nu foarte multe, ceea ce e bine.
Mai multe iti vor spune ceilalti.
Ei bine, iti doresc succes in continuare si spor la treaba!
Astept nextu` cat mai repede!
Pupici

Tipic mie :))
Multumesc mult...Primul Meu Comentariu...I REACHED MY GOAL

So, uite inca un comentariu de la mine. Sa stii ca imi place primul capitol, este chiar interesant. Ideea este destul de des intalnita, dar sunt sigura ca pe parcurs va deveni originala. Imi place cum descrii, dar ar trebui sa te axezi mai mult pe sentimente, sunt extrem de importante. Am vazut si cateva greselute de tastare, dar nu erau prea multe. Astept cu nerabdare nextul, asa ca pune-te pe tastat.

Choco te pupceste dulce de tot!!!

PS: imi place mult de tot melodia pentru acest capitol, foarte draguta.

heyyy...
imi place primul capitol ...
astept next-ul..
spor la scris si la idei
pwwpici ..!!

Buna scumpo
Pai mie una imi plae capitolul insa puteaia vea mai multa descriere de sentimente insa nu-a aaici sa critic ficul.Astept nextu cat mai repede

Capitolul 2

Am intrat cu toti in clasa, unde Kakashi ne astepta. Am fost surprinsa sa aflu ca Sasuke, Karin, Suigetsu si Juugo sunt in aceeasi clasa cu noi. Le vad pe TenTen si Temari impreuna cu Gaara si Kankuro, fratii lui Temari. Erau si fostii colegi: Shikamaru, Chouji, Kiba, Neji, Karen si Aiko. Il vad si pe Sai cu Lee. Nici nu stiu ce simt: frica, bucurie, furie. Ma asez impreuna cu Hinata in banca a doua, de la fereastra, Ino fiind in spatele nostru cu Temari. In timp ce toti se asezau la vechile lor locuri sau isi cautau un loc nou, pe usa intra doua fete, de aceeasi inaltime, amandoua blonde.

- Ele sunt Hiroko si Myia, imi sopteste Hinata.

- Interesant...animalutele lui Karin? rad eu, mai sa rabufnesc.

- Shhhh...da, da. Exact. Una e mai toanta ca cealalta.

- Wow, Hinata...nu stiam ca folosesti asemenea cuvinte, chicotesc eu.

- Pai vezi tu, Sakura, spune Ino, in timp ce se lungeste spre noi, Hinata s-a schimbat de la o vreme. Mai ales ca a pus ochii pe cineva...

Eu si Ino nu ne puteam abtine din ras, Hinata, saraca, era rosie toata. Ne calmam un pic, pentru ca nu vrem sa o suparam pe Hina: o urma de timiditate trebuie sa fii ramas in ea...Toate bune si frumoase, se pare ca mi-am facut griji degeaba. Nici nu apucam sa incepem alt subiect de vorba ca dirigintele isi incepe micul discurs...

- Dragi elevi, ne reintalnim si in acest an, cu rele, cu bune, gata de invatatura sau nu, spune Kakashi in timp ce isi intoarce privirea spre Naruto, toti incepand sa rada. Deasemenea, cu trecerea timpului intalnim lucruri noi. Avem o noua colega, Sakura Haruno. Initial trebuia sa invete la acest liceu, dar in urma unor circumstante nefavorabile, a trebuit sa-si petreaca primii ani de liceu in alt oras. Sakura, vino te rog sa te prezinti...

Ma duc in fata clasei; parca aveam ace infipte in picioare. Aveam atatea emotii insa le aud pe fete soptindu-mi: "Nu-ti face griji, suntem aici", care imi dadea o oarecare stare de liniste.

- Buna tuturor, sunt Sakura Haruno, am 16 ani, unii dintre voi ma cunoasteti deja, altii nu. Se pare ca in acest an, mai mult ca sigur si la anul, vom fi colegi.

Eram asa de speriata, nu e genul meu. Parca prezenta lui ma facea sa imi pierd controlul. Am observat ca in timp ce ma duceam in fata, Sasuke si-a intors brusc privirea spre mine. Il simteam cum ma privea, cu ochii lui negri, acum reci. Imi dadea fiori. Si acea Karin, care cu greu se abtinea sa nu sara din banca sa ma bata. Dupa ce am terminat a ma prezenta, intorc privirea spre el. Parca priveam unul in ochii celuilalt. Era un contact intens, parca imi citea gandurile, parca imi citea frica.

- Multumesc, Sakura. Poti sa iei loc, spuse Kakashi, intrerupand momentul acela tensionat. Apropo, salutari mamei tale.

"Salutari mamei tale"...Adica, o cunoaste pe mama? Sau au fost apropiati? Iubiti? Nu stiu, mi s-a parut foarte ciudat. Si totusi, mama cu un profesor de istorie?

- Spun sa nu o mai lungim, bun venit Sakura in clasa noastra. Acum, puteti pleca, ne reintalnim maine dimineata. Pe catedra gasiti orarul cel nou. La revedere, clasa.

- Cam grabit, dirigu' astazi, spuse Ino, cu o urma de suspiciune. Deobicei, este leeeeeent, nu are niciun stres. Ceva e schimbat.

- Sakura, ce ar fi daca am merge in parc cu colegii? Ii vei cunoaste pe cei noi, mai discutam, stam si noi la un suc, la o barfa, ce zici? spune Hinata, foarte bucuroasa.

- Mda...cred ca ar fi o idee buna.

Ii zambesc larg iar ea imi zambeste inapoi. In timp ce Ino le propune colegilor sa mergem in parc, eu si Hinata ne indreptam spre usa. Nici nu apucam sa iesim, ca Myia si Hiroko se opresc in fata noastra.

- Haruno, huh? Parul tau roz explica falsitatea...ranjeste Hiroko, mai ceva sa ma muste.

- Nu numai parul, ci si imbracamintea. Ce esti tu, baiat sau fata? rade Myia, intr-un mod rautacios, mai bine spus, intr-un mod malefic, facand-o si pe Hiroko sa rada.

- Asculta, aici, bucata de carne imbibata in parfum de azalee, racnesc eu, putin imi pasa ce crezi tu sau prietena ta, DA-TE DIN FATA NOASTRA!

O imbrancesc pe Myia, inca putin si ii rupeam umarul, tragand-o usor pe Hinata dupa mine. Sunt asa de furioasa. Nu pot sa cred ca doua "mimoze" au inceput sa comenteze felul in care arat.

- Sakura, calmeaza-te. Asa se poarta cu toata lumea, nu trebuie sa pui la suflet ce iti spun, incearca Hinata sa ma linisteasca, ea fiind sfioasa.

- Oh, Doamne, nici macar nu ma cunosc si incep sa imi comenteze stilul? Ughh, imi vine sa le rup capetele, sa le pun pe perete si sa le fac tinta pentru darts.

- Sakura, linisteste-te...Ma sperii...

- Haha, nu-ti face griji, Hinata...Oh, Doamne, esti asa de scumpa cand esti speriata.

Chicotesc. Ino vine la noi si ne anunta ca si ceilalti sunt de acord si vor veni. In timp ce ne indreptam spre parc, anume Parcul Central, numit si "Gradina Stejarilor", mai vorbesc cu fetele. Cum sunt eu mai nebuna, le iau de gat si incep sa cant melodia mea de "vacanta": Travie McCoy featuring Bruno Mars - Billionaire. Spre surprinderea mea, si ele incep sa cante cu mine. Desi oamenii se uitau ciudat la noi, nu ne pasa. Eram fericite: in sfarsit impreuna dupa 2 ani. Vin si colegii nostri, si ei incepand sa cante, mai putin cele 3 "super-fete": Karin, Hiroko si Myia. Da, toti, inafara de ele. Chiar si Sasuke. Imi intorc capul dupa el. Nu avea nicio treaba, era degajat, calm. Oare, a ramas acelasi Sasuke? O vad pe Karin cu il priveste. Mai sa explodeze. Incep sa rad, fiind urmata si de ceilalti.

Ne oprim cu totii in jurul unui stejar gigantic. Ne asezam pe iarba, pe banci, pe unde putem. Naruto, baietii si fetele ni se alatura, stand langa noi. Naruto, strategic asezat langa Hinata, la un unghi perfect cat sa o priveasca in ochi, incepe sa spuna glume. Cam "nesarate", dar tot razi vazandu-l cum se straduie sa para amuzant. Sai statea langa Ino, ii vad ca sunt foarte adanciti intr-o discutie, pe ce tema, nu stiu. Nu le dau importanta lucrurilor din jur. As putea spune, ba nu, as jura ca ceva se intampla intre oamenii acestia. Sasuke si grupul lui, inclusiv super-mimozele, stateau mai departe de noi, cu vreo 10 metri. El ma priveste, eu il privesc. Parca ar vrea sa vorbeasca cu mine, poate e doar imaginatia mea. Uitandu-ne unul la celalalt, el schiteaza un zambet. La fel si eu. Ma simt de parca am salvat pe cineva, ma simt ca un copilas ce tocmai ai iesit afara dupa ce a stat o luna in casa, bolnav. Oare, acele sentimente, s-au intors? Of, Sakura, revino-ti. El are iubita...si ce mai iubita, sarcastica fiind. Dar, nu stiu...Poate chiar ar trebui sa-l uit, nu ma pot baga in relatia cuiva, nu pot sa fac asa ceva. Trebuie sa revin cu picioarele pe pamant...

Grupul incepuse sa povesteasca intamplari amuzante din viata lor. Desigur ca Naruto a castigat un suc cu povestea lui! Era si randul meu sa spun o poveste...Toata lumea a ras, inclusiv Sasuke. Karin, vazand ca nu i se da atentie, ca nu primeste atentie chiar de la iubitul ei, incepe sa spuna o gluma. Ea si "cotofenele" ei nu mai puteau de ras...Restul erau, cum sa spun, "neatinsi" de gluma, fiind una foarte proasta.

- Doamne, ce tignal are, spune Ino, iritata de vocea pitigaiata a lui Karin.

- Acum stiu si de ce are freza de papagal, rad eu impreuna cu celelate.

Era ora 17:02, deja. Cand a trecut atata timp? Vorbesc cu fetele si cu ceilalti si le spun ca ar fi bine sa plecam, maine avem scoala. Colegii au fost foarte draguti, m-au condus toti pana acasa, si-au luat la revedere, ne facusem planuri pentru week-end. Iar ma simt urmarita. Da, de Sasuke: acelasi zambet, aceeasi privire, acelasi gand ce ma facea sa cred ca vrea sa vorbeasca cu mine. Insa, nu putea. Ceva il tinea in loc. Credeam ca era Karin, nu stiu...Karin mi se pare cel mai evident raspuns. Ne spunem "la revedere".

Urc in casa, in camera mea. Vine si mama si ma intreaba cum a fost prima zi. Ce puteam sa-i spun?

- A fost frumos, mama. Apropo, cunosti vreun Kakashi? Hatake Kakashi?

- Da...este varul meu. De ce? ma intreaba, simtind ca avea dubii.

Acum inteleg. Phew, ce griji imi faceam. Ii povestesc de intamplare, cum ca e profesor de istorie, chiar dirigintele nostru. Ii povestesc despre noii colegi. Am vorbit cu Hinata si Ino: de data asta o sa fie la statia de autobuz. Am inteles ca si ceilalti s-ar putea sa vina la statie, asa, ca sa ma acomodez. Ce mai, sunt niste draguti. Pana la urma, ziua asta nu a fost asa de urata. Cel mai urat moment a fost intalnirea mea cu cele trei "buruieni colorate", atat. Insa, tot ma gandesc la cineva. Cred ca stiti la cine...Nu pot sa uit cum ma privea, cum il priveam si eu, era ceva, era scanteie...Nici nu a fost nevoie sa vorbim. Poate am inteles gresit mesajul, poate e doar ceva trecator. Si daca se va intampla, ma va trata ca pe o fata oarecare. Nu stiu ce sa cred. Merg la baie, sa fac un dus, sa ma improspatez. Am mancat ceva, am mai stat la calculator, am mai vorbit la telefon cu Temari si Ino. La ora 22:56 m-am bagat in pat. Se zice ca noaptea e un sfetnic bun. Poate un somn linistitor imi va face ordine intre ganduri, poate ma trezeste la realitate...

Multumesc foarte mult pentru comentarii si sfaturi! Inca astept pareri. Sa ma atentionati in legatura cu vreo greseala sau vreo neintelegere. Am incercat sa pun mai mult "sentiment" de data asta. Povestile mele seamana mai mult cu povestile din benzile desenate: emotia se desluseste din imagine. Poate petru ca le am mai bine cu desenul . Ma laud si eu.
Melodia: The Notwist - Consequence sau New Heights - Peaches
Pasaje sterse:
"In timp ce mergeam spre casa, o iau pe Ino cu mine, vreo 10 metri mai incolo de grup, pe ritm de meneaito ."
"Ii iau pe Naruto si Hinata de gat si le spun:
- Hei, hei, suntem fetitele PowerPuff!! Eu sunt Blossom, Naruto e Bubbles, Hina e Buttercup. Tan-tan-ta-nanana-na.
La un moment dat, ma opresc, ii apropii pe cei doi si le spun:
- Blossom va paraseste pentru un moment. Ramaneti cool. "
Intelegeti de ce le-am sters, sper =)))

Hello draga mea! Se pare ca sunt prima la comm, din nou!
Pai, ce pot sa spun? Imi place capitolul foarte mult. Se vede o usoara imbunatatire fata de primul capitol si asta e de bine.
Mi-a plauct cum ai descris in acest capitol si sper sa vad o descriere mult mai buna data viitoare.
Iti doresc multa inspiratie si..
Pupici

Choco a revenit in scena . Pai vad ca ai adus un nou capitol, asa ca eu vin cu o noua critica. So...

Descriere: ti-a iesit mai bine ca data trecuta. Desi pot spune ca este destul de ciudat sa stii; chiar daca nu ai descriere sentimentala cu carul,, nu ma plictisesc deloc. Pot spune ca sunt chiar atrasa de actiune intr-un mod placut. Nu stiu ce faci, insa tine-o tat asa.

Dialog: nu este sec si nici prea mult. Atat cat trebuie pentru a face actiunea mai frumoasa.

Actiune: nu mi se pare grabita si se desfasoara lent, asa cum trebuie.

Estetica: ai putea lasa un rand liber intre replicile de dialog si intre paragrafe pentru a fi mai usor de citit. In rest este bine.

Greseli de tastare/ortografie: din cate imi amintesc ai avut vreo doua...

deasemenea - de asemenea, asta e singura pe care o mai tin minte...

Pai cam asta am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul, asa ca pune-te pe tastat.

Choco te pupaceste dulce de tot!!!

Buna, scumpo >:D<
In primul rand bine ai venit la noi, sper sa iti faci cat mai multi prieteni, printre care si eu...bineinteles
Hmm, ce pot spune. Este dragut ficul tau, dar iti mai trebuie descriere sentimentala. Axeaza-te pe sentimente, trairi. Intelegi draga mea?
Eu astept cu nerabdare nextul si sper sa il pui in curand.
Te pup!

Eu sunt de acord sa pui niste desene sau poze reprezentativa pentru fiecare capitol, este chiar o idee buna. Totusi, ai grija sa nu deformezi imaginea cand atasezi linkul sau poza.

Choco te pupaceste dulce de tot!!!

Buna scumpo ! Doar acu ti-am vazut ficul ! Si ce pot sa spun
Cand am terminat de citit primul si al doilea capitol , ma gandeam ! " Vai , de ce ma omora-ti cu suspansul asta ? "

Imi place foarte mult , si nu pot sa-ti spun cat de mult astept cap 3 ! Deci ador ficul tau !!! ADOR ADOR ! HAI CU NEXTUL !!!!!!

Hey dear!Ce pot sa spun,imi place ficul si vreau nextu.Hugs!

deci ca de obicei vin cu intarziere ..
mi-a placut foarte mult capitolul
astept sa pui next-ul
pwwpici..!!