Hmm , imi place ficul , numai ca seamana foarte mult cu un alt fic , dar cum spune Bubu , orice fic seamana la iceput , iar apoi ideea se dezvolta formand un adevarat fic . Astept nextul

Sakura:

Stau in pat si ma uit la poza aceea... Oare ce sa fac...? O public, nu o public... dar daca se afla ca nu am luat acel interviu? Imi voi pierde slujba! Mai bine o public decat sa raman fara loc de munca... Nu.Mai bine imi fac ordine in ganduri,ca primesc un telefon devastator de la seful meu.MINUNAT!!!! Un alt interviu cu Sasuke! Oare cum sa ii spun?? Ar trebui sa imi vina vreo idee pana maine la 18:30.Cand credeam ca acesta e sfarsitul,vine TenTen cea salvatoare,plina de intrebari si un mic sfat...
-Deci cum a fost? Ai avut emotii?
-Nici nu i-am luat interviu... Adica...
-Sakura,te cunosc de atata timp si stiu ca asta nu e o mutra fericita! Spune-mi ce s-a intamplat! spune ea,parca alinand macar un sfert din durere.
Ii povestesc tot ce se intamplase.
-Tu nu esti asa,Sakura.Ai face orice pentru binele altora,imi zice ea, panandu-si mana in jurul gatului meu. Gandeste-te mai bine,Sakura. Eu te sfatuiesc sa nu o faci.
TenTen pleaca dupa cateva minute si ma tot gandesc, din nou, ce sa fac. Acum balanta inclina mai mult spre "Nu publica", dar totusi... Seful meu a vorbit cu impresara lui Sasuke, Alice, si i-a dat toate datele intalnirii, chiar si faptul ca nu va fi pazit de nimeni, din ordinele lui Sasuke. Mai bine sa vorbesc cu el decat sa fug tot timpul si sa-i distrug cariera.Adorm un pic mai usurata si asteptam ziua de maine,la restaurantul Cafe Rouge.Ce noapte perfecta am avut! Un somn bun si... CE?? Nu cred ca asta a fost doar o noapte,avand in vedere cat e ceasul! Mai am doar 30 de minute pana sa ajung! Fac un dus rapid de vreo 10 minute,mananc ceva in graba si ma imbrac.Am ajuns numai bine,chiar inaintea lui Sasuke.Dupa cateva minute,il vad intrand pe usa restaurantului si cum a spus impresara lui,nu il pazea nimeni.Se aseaza la masa.Intre timp,vine chelnerul si ne intreaba ce comandam.Stiam ca e un restaurant select si ca daca vrei sa fi respectat aici trebuie sa dai un "bacsis" chelnerului inainte de a comanda.O nu!! Am fost atat de derutata de situatie,incat am uitat sa iau cu mine banii! Timp de cateva secunde am crezut ca o sa ma fac de ras, dar norocul meu ca Sasuke s-a oferit sa faca cinste.
-Cred ca sti de ce sunt aici. Trebuie sa iti iau un interviu neaparat,asa ca hai sa incepem... zic eu mai serioasa.
-Si eu cred ca sti de ce te-am ales pe tine sa imi iei interviu,spune el cu aceeasi seriozitate.
Uneori ma intreb ce o fi in capul lui? Nu imi pare un tip rau desi e o celebritate de la Hollywood.Adica vrea doar sa isi traiasca viata ca orice om normal,si sa nu-si distruga cariera.Pe langa starul care este,mi se pare un om normal ca noi toti.In fine,sa revenim la discutie.
-Stiu de ce m-ai chemat pe mine... Uite ce e,mai bine o... o... spun eu balbaindu-ma.
TenTen avea mare dreptate.Nu sunt o persoana rea.Si in plus,acest interviu ar fi fost de ajuns pentru revista.
-Deci...? spune el cu un mare semn de intrebare.
-Nu o voi publica... zic eu scotandu-mi poza din geanta.Si iti voi dovedi! Acestea fiind spuse,rup poza in mai multe bucati.
Dupa o discutie ceva mai lunga am primit un nou telefon de la seful meu.Se pare ca una din sursele sale secrete a aflat ca am o poza cu cei doi care ar fi putut face record la vanzari.Am ramas masca... dupa care am inchis telefonul.Nu mai aveam deloc curaj sa il privesc pe Sasuke in ochi,din cauza acelei fotografii nenorocite! Din pacate,Sasuke a ascultat tot.M-a privit cu dispret pentru cateva secunde.Cred ca isi imagina ca am facut niste copii pozei.Eram asa de presata de toata situatia incat... deja mi se facuse rau.M-am dus la baie si mi-am dat cu apa pe fata.Ma simteam din ce in ce mai prost, iar daca nu as fi plecat acum,probabil as fi facut vreo scena cu lesin in fata tuturor. Am ajuns acasa la timp.Ma trantesc in pat,parca neavand chef de nimic.Adorm,cu speranta ca ziua de maine imi va aduce ganduri mai usor de suportat.
[b][b][/b]

Imi place ideea destul de mult,
si faptul ca pui asa multe capitole
pai sa pui repejor next
incepe sa fie mai interesant
eu te pup dulce
spor la scris si la idei

Imi place ficul acesta, dar te voi ruga, de altfel ca si nee-chan, sa scrii cu alte culori, ca ma chiorasc ca o gaina cu un ochi sa vad ce scrie acolo.
Astept nextul curand si te pup!

pentru comm.nextul va veni in seara asta.
P.S:O sa schimb culorile.

hehe imi place ficul tau chiar daca nu sunt o fana a cuplului SasuSaku ^^
sper sa il pui acum seara dar si maine e bine
spor in continuare >:D<

sorry ca n-am pus continuarea aseara.da mi-a cam facut fite Word-ul.anyway,iata-va nextul.

Sakura:
Dupa o seara minunata alaturi de Sasuke,la restaurant,am ajuns acasa destul de obositi.Dupa ce brunetul a facut un dus s-a bagat in pat adormind pe loc. Pe de alta parte eu am iesit pe balconul camerei unde stateam eu. Ma gandeam ca nu facusem tocmai alegerea potrivita.Poate nu ar fi trebuit sa accept sa vin aici,sa-i invadez intimitatea.Ma intreb ce gandeste el.Oare crede ca totul e un joc ca eu sa-i aflu toate secretele apoi dupa ce obtin ce trebuie sa-i spun ca totul a fost o prefacatorie si ca nici nu-mi pasa de el?Oare asta gandeste?O mica perla cristalina de prelinse pe fata mea.Nu vroiam sa creada asta despre mine.Eu nu eram ca toate celelalte jurnaliste,nu eram obsedata de fel de fel de barfe despre staruri.Obosita,am intrat inauntru,m-am bagat in pat,apoi am adormit.
Dimineata urmatoare, cand sunt trezita de razele soarelui care intrau jucause prin perdea,constat ca Sasuke nu mai era.Ma plimb prin toata casa cautandu-l,pana cand observ in sufragerie un bilet de la Sasuke. Pe hartie literele erau frumos scrise si usor derscifrabile

“Draga Sakura
Cand te vei trezi si vrei citi aceasta scrisoare vreau sa stii ca nu te-am inchis in casa si te-am lasat acolo pentru totdeauna.
Vreau sa stii ca sunt plecat cateva ore la o intalnire.As vrea sa mai stii ca am renuntat sa filmez Romeo & Julieta deoarece de cand ai venit imi ocupi aproape tot timpul ca sa fiu cu tine.Nu am mai locuit cu cineva de mult timp si am uitat cum este sa mai fie cineva in viata ta.Stiu ca planuisem sa repetam impreuna scenariul ca sa dai o auditie, dar sper sa ma ierti ca nu mai jucam in film asa ca sper sa nu te plictisesti pana vin eu si ne vedem diseara.
Sasuke”

Nu-mi venea sa cred ce citeam.Eu eram o povara pentru el,a renuntat la film pentru mine doar ca sa ma puna pe mine la mijloc cand producatorii vor afla.Am avut tot timpul dreptate.Pentru el eram la fel ca toate jurnalistele,plimbandu-se dupa barfe si haine de firma.Dar eu nu eram asa cum ma credea el,nu eram deloc asa.Infuriata la maxim ca am avut incredere in el,ma imbrac intr-o pereche de blugi tip pan,un tricou alb,o pereche de adidasi si am plecat din casa starului,nu inainte sa-i las si eu un bilet. Mergand imi dau seama ca n-am unde sa ma duc,n-am slujba,n-am bani si nici unde sa dorm.Pentru o secunda m-am gandit sa ma intorc acasa la Sasuke,sa-l astept ca o “sotie nervoasa ca l-a prins pe barbatul ei cu altcineva si sa fac un scandal mostru” , dar nu.Nu mai vroiam sa am de aface cu el vreodata,de acum eu imi voi trai viata mea si el pe a lui.Constat ca picioarele merg in continuare nestiind unde ma duc,pana cand imi vine o idee.Imi scot telefonul din buzunar si o sun pe Hinata.Din fericire aceasta raspunde,o intreb daca e acasa si daca pot sa vorbesc cu ea.Aceasta raspunde ca da, apoi inchid telefonul.Tot mergand vad masina lui Sasuke pe sosea.Neavand nici cel mai mic chef sa dau de el o iau la fuga si scap de ea in cateva minute.Cred ca nu m-au vazut.Ajunsa la blocul unde statea Hinata,urc scarile pana la etajul 3,sun la usa apoi astept sa mi se deschida usa.Peste cateva secunda usa se deschide si isi face aparitia bruneta cu o expresie ingrijorata pe fata
-Hei Hinata,uite vroiam sa stiu daca poti sa ma ganzduiesti un timp…
-Uite ce e,Sakura,nu poti sta aici! Intoarce-te la starul tau!
-Ce mai ai si tu?! Ce aveti toti cu mine?! Parca as fi ultima persoana de pe pamant!! spun eu cu lacrimi in ochi.
-Parintii mei s-au intors din calatorie si tu aduci numai necazuri,asa ca pleaca!! spune ea nervoasa si inchide usa.
Pur si simplu simteam ca nu mai eram iubita de nimeni.Imi veni prin cap sa ma duc la Tenten dar cred ca ea ar fi reactionat la fel.De ce eu?!? M-am saturat ca lumea sa ma creada ca un nimic nefolositor.Ies din scara blocului si plec in continuare nestiind unde.Nu mai am bani,nici casa,nici slujba,nici prieteni…nimic.Eram ca un ghimpe pentru toti pe care i-am cunoscut.Merg pe strada pustie si observ cum norii negrii acopera cerul de o culoare portocalie-rosie care apune.Usor,usor cerul nu mai e cristalin ca inainte.Felinarele vechi se aprind si in scurt timp toti dispar in scarile blocurilor.Numai eu am ramas pe strada tacuta.In scurt timp picaturi mici si reci ca gheata cad din cerul innegrit.Merg cu acelasi pas incet,negrabindu-ma deloc sa ajung pe la o scara ca sa ma adapostesc de ploaie.Nu imi mai pasa ce se intampla cu mine,nu mai am niciun rost sa traiesc pe lumea asta asa ca nu-mi pasa daca voi muri in seara asta.Ma asez pe o banca uda din parc,uda leoarca lasand lacrimile calde sa-mi invadeze fata.Deodata aud niste pasi mergand prin baltile facute de la ploaie,apoi brusc nu mai aud nimic.Cred ca pur si simplu acea persoana a trecut pe langa mine fara sa-i pese de mine sau de ce anume patisem in acea zi…
[/color]

Wow,destul de drăguţ,felicitările mele :)
Şi ea ce va face până la urmă ? :|
Nextul,când îl pui ? :o3